Viața e frumoasă, dar și complicată, dacă o iei la bani mărunți...te naști, crești...ești copil, adolescent...devii matur și la urmă îmbătrânești, ca după toate acestea, să mori...
Și totuși, ce rost are? Să te naști, să vii pe lume cu nimic, ca la urmă să mori...și să pleci cu nimic. Pe tot parcursul vieții aduni grămezi și la urmă rămâi cu firimituri...sau poate cu nimic. Cunoști persoane, ai familie, îți faci prieteni...ca într-un final, tot singur să fii.
Nasc în inima ta sentimente în fiecare zi pentru lucrurile care îți pictează viața, pentru tot ce azi e al tău iar mâine e pierdut. Știi că suferi...dar e atât de greu să dai la o parte sentimentele care, nici măcar nu te-ai gândit că vor fi...
Mă întreb dacă vor dispărea vreodată sau dacă vor putea fi uitate...pentru totdeauna...
(...)
Mi-aș dori să le pot uita pe toate cele care zilnic mă rănesc...dar mintea pare a fi prea complicată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu