The liTTle girl is now a lady!

Inainte de a ajunge mare, trebuie sa fii mic. Inainte sa fii un cineva, trebuie sa fii un nimeni. Inainte ca toata lumea sa fie a ta, tu trebuie sa apartii lumii. Si asa incepi totul de jos.

A fost fetita si era iubita. Iubita de tatal ei pentru ca vedea un vis implinit. Ceea ce si-a dorit cel mai mult, acum era realitate. Era mica si nu putea distinge clar ceea ce se misca in jurul ei zilnic. Dorea sa fie tinuta in brate, acolo unde se simtea ocrotita si in siguranta. Dorea sa fie langa cineva, ca sa stie ca are un vegheator. Desi era mica si nu intelegea prea multe lucruri ea spera la ce era mai maret. Dorea sa aiba parte de iubire, de fericire, de speranta, de protectie, de incredere, respect, intelegere, de cele mai importante lucruri care ar ajuta-o sa creasca.

Dar era mica. Nu intelegea ceea ce isi doreste. Nu putea intelege multe lucruri si in fiecare zi se nasteau intrebari in inima ei. Nu era nimeni care sa-i raspunda la intrebarile sufletului ei. Nu le-a rostit niciodata pentru ca stia ca este cineva care poate da raspuns si la o intrebare care poate nu i-a fost adresata... A gasit in timp locul potrivit, Persoana potrivita, catre cine sa se poata adresa, iar raspunsurile i-au venit rand pe rand, toate la vremea potrivita... ca sa poata fi intelese.

A fost mica si pentru ea era totul inocent si nevinovat. Credea in tot ce vedea, ca mai tarziu sa-si dea seama, ca nu tot ceea ce se vede trebuie crezut. Auzea vorbele celor de langa ea si dorea sa inteleaga totul, dar mai tarziu si-a dat seama ca vorbele nu pot exprima ceea ce simte inima. Dorea sa fie cineva care sa-i spuna la fiecare pas rostul lucrurilor, insa cu timpul a realizat ca nimeni, niciodata, nu va putea spune de ce este asa viata ei. I s-au incredintat lucrurile elementare, ca mai tarziu sa vada ca trebuie sa te folosesti de toate ca sa poti avansa. A fost candva iar cu timpul totul s-a transformat. A fost si a trecut, pentru ca multe s-au schimbat de atunci. Dar imaginele care formeaza un film mai vechi, sunt cele care se deruleaza mereu, cand isi da seama ca acum totul e doar trecut. Trecut care tine de prezent si va fi pana in viitor. Desi a fost mica si nu putea intelege acuma a crescut si odata cu ea, toate acele lucruri care au fost de la inceput.

Au ramas aceleasi dorinte, si chiar daca a mai cules pe parcurs, sunt cele pe care vrea sa le aiba pana cand toate acestea nu-si vor mai avea rostul. A fost o fetita mica, acum e o domnisoara. Acum poate intelege ceea ce nu a inteles candva, acum isi da seama de lucrurile care odata nu aveau nici un inteles pentru ea. Acum sunt lucruri care nu se gandea niciodata ca vor fi si toate acestea, doar pentru ca a crescut. Acum stie ca totul se schimba si stie ca trebuie sa crezi in ceea ce ramane. Stie cum a fost si de ce a fost. Stie ca va trebui sa fie si altfel si desi candva lumea nu era a ei, acum a luat-o de mana si vrea sa o poata conduce acolo unde stie ea ca e mai bine. E lumea ei si tot ceea ce isi doreste e sa fie lumea in care se merita sa traiesti. Pentru ca trebuie sa treci prin etapele cresterii ca sa intelegi lucrurile, ca sa poti intelege raspunsul lui „de ce?”. Candva totul era acceptat si dorit. Acum stie sa aleaga si sa culeaga; acum poate realiza care este diferenta dintre lucruri, acum stie ce isi doreste cu adevarat si stie ca merita ce e mai bun. Stie ca nu orice lucru il poti avea, dar stie ca le poti avea pe cele mai bune. Acum intelege rostul clipelor grele si le poate aprecia pe cele bune. Acum poate visa cu ochii deschisi, pentru ca stie, doar asa viata poate fi mai frumoasa. Stie sa inteleaga firea omeneasca si cunoaste o parte din ceea ce se numeste om. Stie cat e de schimbator si de inselator. Stie ca poti fi singur in lumea proprie dar stie ca nu duce la nimic bun. Stie ca exista si oameni deosebiti, in ciuda celor fara caracter, si poate aprecia un om dupa ceea ce este, dar mai stie ca nimic din ceea ce daruiesti, se poate sa nu primesti niciodata. De aceea a stiut sa invete cand si cum trebuie sa fii atent, ca poti da gres oricand si cu oricine.

A crescut si nu vrea ca nimic sa o poata schimba. E mai puternica decat a fost ieri, pentru ca a mai trecut un examen; are mai multa incredere in ea, pentru ca stie ce inseamna sa te lasi pe mana altora; e mai matura, deoarece copilaria a trecut cu toate ale ei; e poate ceea ce nu si-ar fi dorit niciodata ca sa fie...pentru ca odata nu stia, nu cunostea, nu intelegea...odata credea totul..si acum, si-a dat seama ca lucrurile sunt altfel: the little girl is now a lady! 

Scrisoare de dragoste...

Te iubesc!
          E tot ce pot spune...ar fi multe cuvintele, mult prea multe...și poate, tot nu ar ajunge. Ești cel mai minunat dintre oameni. Ești lumea pe care vreau să o cunosc și lumea în care vreau să trăiesc. Lumea Ta, e locul acela pe care nu vreau să-L părăsesc și la care nu vreau să renunț.
          Vreau să Te știu mereu aproape, vreau să văd minunile Tale în viața mea. Vreau să simt zilnic dragostea Ta. Vreau să simt mângâierea Ta în fiecare dimineața și razele soarelui să-mi încălzească sufletul. Vreau să-ți aud șoaptele la ureche, să aud cum mă asiguri: „Și astăzi voi fi cu tine”. Doresc să fiu călăuzită de Tine, la fiecare pas. Să mă porți pe brațele Tale și să simt căldura inimii Tale. Vreau să pot zbura cu Tine până pe cele mai înalte culmi și să te simt aproape...aproape...tot mai aproape...Doresc pacea! Pacea Ta! Să-mi umple sufletul cu lacrimi de fericire...cu bunătate...cu dragoste... Tu mă cunoști cel mai bine. Știi nevoile mele și mă poți face fericită când lumea mă dezamăgește. Tu-mi dai din nou puterea de a continua drumul cu încredere și mă înveți tainele biruinței. Tu ești singurul care mă ajuți atunci când am cea mai mare nevoie de cineva. Ești lângă mine...nici bine nu deschid buzele pentru a-Ți rosti numele, și deja ești lângă mine. Mă alinți cu cele mai calde  și dulci cuvinte...îmi faci cele mai frumoase promisiuni, îmi ungi inima cu bunătate și-mi dai credință. Mă determini zilnic să mă încred în Tine...toate încrederea mi-o pun în Tine.
          Ți-am încredințat toate secretele vieții mele. La Tine sunt toate durerile mele, la Tine este întreaga mea suferință, toate îndoielile le-am încredințat în mâna Ta, orice dorință Tu mi-o cunoști, inima întreagă Îți aparține, viața mea e a Ta. Tainele ce le-ai așezat în mine, le cunoști...și le faci să crească în fiecare zi... Mi-ai făcut cel mai frumos cadou...AI VENIT ȘI ÎN VIAȚA MEA! Îmi porți zilnic de grijă și Te asiguri să nu-mi lipsească nimic. Nu încep ziua până nu laud Numele Tău...mereu pui cuvinte frumoase pe buzele mele...străbați toate colțurile minții mele și nu lași nimic neatins. Îmi schimbi întristarea-n bucurie și durerea mi-o vindeci. Nu mi se închid ochii până când Tu nu lași Harul Tău. Mă faci să înțeleg că a mai trecut o zi și mă înveți. Mă corectezi. Mă încurajezi. Mă ajuți. Îmi arăți ce e bine. Unde am greșit. Tu îmi spui că timpul trece și îmi arăți că rămâi la fel. Mă faci să deosebesc trecutul de viitor...În ambele Te afli Tu. Ești cu mine!
          Mi-ai sudat inima cu dragoste! Ai pus bunătate în ea. Și ai zidit-o cu sinceritate! I-ai uns pereții cu adevăr și temelia i-ai făcut-o cu credință. Ai adăugat și fericire la fiecare amănunt. Ai umplut-o cu pace! Și ai învelit-o cu tărie. Dar nu m-ai lăsat pe mine să am grijă de ea. Ai știut că sunt slabă. Că greșesc...Că pot eșua...Le-ai știut pe toate! De aceia ai ales să fii Paznicul inimii mele.
          Tu mă faci cea mai fericită. Cu Tine viața o trăiesc pe înălțimi, acolo unde răul nu poate ajunge...acolo unde dezamăgirile nu pătrund, acolo unde valurile nu au putere...Viața alături de Tine e cea mai minunată viață, e viața cu adevărat fericită...lipsită de toate grijile lumii...
          Tu faci totul pentru mine, tot ce-i al Tău e și al meu, tot ce ai Tu, am și eu. Sărutările Tale pe frunte sunt mai dulci decât mierea, îmbrățișările Tale sunt mai puternice decât orice stâncă, mângâierile Tale sunt mai alinătoare decât orice medicament...cuvintele Tale sunt ca adierea vântului în luna mai. Privirea Ta atât de blândă îmi alină sufletul iar în ochii Tăi văd doar bunătate....În toate lucrurile, Doamne, văd numai IUBIRE!
          M-ai creat și ai pus în mine o piatră prețioasă. Ai pus cele mai minunate lucruri...Ai pus toată averea Ta...ai pus DRAGOSTE!
          Nu le meritam pe toate acestea...dar ai fost arhitectul inimii mele, ai proiectat-o în cel mai minunat chip și ai folosit cele mai scumpe materiale. Întreaga avere ai învestit-o în mine, a pus suflet la fiecare detaliu și ai lucrat cu cea mai complexa măiestrie....nu ți-a scăpat nimic, totul a ieșit mai mult decât perfect! Ai vrut să fiu lumina din întuneric și ai vrut ca toți să admire lucrarea mâinilor Tale....Ești mândru de reușită și mulțumit de rezultat...E tot ce ai dorit să faci pentru omenire...un suflet din inima Ta, un copil preaiubit!
          Ai dorit PERFECTUL...nu te-ai încurcat cu lucruri ieftine...ai vrut să creezi UN SUFLET pentru omenire. M-ai creat pe mine!
          Sunt prea puține cuvintele, prea puține laude la adresa Numelui Tău; sunt prea puțin frumoase gândurile despre Lucrarea Ta și prea puțin admirată Construcția Ta....sunt prea puține, mult prea puțin mulțumirile....dar zic din toată inima, cu toată puterea ce mi-a fost dată, cu toată sinceritatea....TE IUBESC!


                                                                          Cu toată dragostea,

                                                                                     a ta IUBITĂ!
                                                                                                            

Nu-i dragoste mai mare..

Dumnezeu poate, din nou, să lucreze, chiar și în cele mai critice momente sau decizii ale vieții.

        Dumnezeu e dragoste. E dragostea adevarată de care fiecare om are nevoie. Iubim oamenii de lângă noi și ajungem să facem totul pentru ei, doar pentru că îi iubim. Ajungem să renunțăm la noi și asta doar din dragoste. Simțim nevoia de a iubi pe cineva și facem totul pentru a caștiga iubirea celor de lângă noi. Dacă noi facem acest lucru, ca oameni, atunci Dumnezeu ce ar trebui sa facă, cel care este dragoste desăvârșită?

        Suntem iubiți de Dumnezeu, dar nu oricum. E o iubire sublimă pe care o simți în adâncul inimii și știi că niciodată nu se v-a sfârși. Iubirea care ti`a fost dăruită încă de la început și de care, de cele mai multe ori, îți bați joc de ea sau nu vrei să o primești așa cum e ea.

        Dragostea adevarată e unică. Nu toți te pot iubi la fel sau în modul în care îți dorești. Putem rătăci prin lumea noastră și să ne pierdem prin lucrurile de nimic ale lumii, însă dragostea te ridică în cele mai sublime locuri și te duce până acolo unde să te vindece de orice rană. E dragostea lui Dumnezeu cea care te scoate din rătăcirea ta și te ridică pana acolo unde să înțelegi că nimic nu e ca ceea ce dă Dumnezeu.

        Nu poți iubi pe nimeni pe acest pământ până nu ajungi să cunoști dragostea lui Dumnezeu. Te înalță și te ridică din locurile murdare, locuri în care credeai că trăiești fericirea și iubirea, dar care nu ți`au adus nimic din toate acestea.

        Dumnezeu te`a iubit și te iubește de la început. Investește în tine încă de când te`a creat și dorește ca dragostea dăruită să fie răsplatită. Pentru că aici pe pământ nu poți iubi pe cineva care la rândul lui nu arată iubire. Dumnezeu așteaptă în fiecare zi cu brațele deschise și speranță în inimă ca noi să`i arătăm dragoste, să`i acceptăm dragostea, să`l primim în inima noastră și totul să facem doar pentru El. Ne iubește și nu ne lasă. Vrea să ne facă să înțelegem că dragostea toată e la El și ne coboară până acolo unde să înțelegem că fără dragostea Lui nu suntem nimic. Ar trebui să`i acceptăm iubirea, dar noi renunțăm la lucruri atât de importante pentru lucruri pieritoare și suferim, ni se frânge inima, eșuăm, suntem înșelați și trădați doar pentru a înțelege că dragostea nu este acolo unde o căutăm noi, dragostea este deja la noi. Noi nu o primim și asta îl determină pe Dumnezeu să ia controlul asupra situației.

        Ne iubește nespus de mult și numai iubindu`l pe El îl vom putea iubi și pe cei de lângă noi. „Cu cât îl iubesc mai mult pe Dumnezeu cu atât te iubesc pe tine mai mult”. Deci doar Dumnezeu ne poate învața ce e iubirea și numai iubindu`l pe El vom descoperi tainele adevăratei dragoste.

        Dumnezeu ne mai dă o șansă. Greșim în viață și facem alegerile greșite iar pentru că Dumnezeu ne iubește ne face să înțelegem că are lucruri mai mărețe și mai minunate pentru noi. Ne iartă și ne primește din nou la El pentru că dragostea Lui nu se schimbă și crește în fiecare zi tot mai mult pentru noi. Nu merităm să fim iubiți de Cel care nu regretă niciodată, Cel care nu greșește niciodată, Cel care știe totul și pe toate...nu merităm să fim iubiți de Cel mai frumos și mai înțelegător om care poate exista. Dumnezeu e dragostea desăvârșită și din toată bogația Lui a decis să ne dea și nouă, oamenilor, pentru că tot ce are e pentru om și toată dragostea a dat`o omului.

        Dumnezeu mai dă o șansă. Te`a ales de la început. Acum vrea să`l alegi și tu pe El. Așteaptă să fie iubit din toată inima, cu tot sufletul, cu toată ființa, cu puterea ce ne`a fost dată. Ne primește la El cu brațele deschise, cu dragostea neschimbată, desăvârșită și abia așteaptă să ne învețe ce înseamnă să iubești cu adevărat.

        Dumnezeu îți mai da o șansă, nu pierde dragostea cea mai minunată care ți se poate oferi vreodată pentru că nu este altă dragoste mai mare!

„Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.” (1Corinteni 13:13)

Pentru a salva o viață!

Sunt persoane în jurul nostru care au zilnic nevoie de cineva. Doresc să fie sprijinite, ajutate, încurajate, iubite...sau doar pur și simplu să fie acolo cineva lângă ele, și asta face uneori mai mult decât orice altceva. Cunoaștem oameni care ne apreciază pentru ceea ce suntem. Ne devin prieteni și ajungem să petrecem timp cu ei. Sunt o parte din noi pentru că împărțim cu ei ceea ce am adunat în viața de până atunci. Își pun încrederea în noi și se bazează pe noi. Sunt oamenii care ne fac lumea specială și ciudată în același timp, sunt oamenii care ne fac viețile mai simple și complicate totodată, sunt oamenii care ne sprijină deși uneori nu sunt lângă noi, sunt oamenii pe care nu`i vezi, dar îi simți...că sunt acolo, că nu renunță la tine, că nu te schimbă pentru altcineva. Sunt oamenii care întotdeauna vor fi pentru tine. Pentru că ajungem ca în viață, alții să ne desprindă din lumea noastră, să ne despartă de acei oameni speciali și ne fac să`i uitam pe oamenii cu adevărat din viața noastră. Avem în noi acea dorință de avea tot mai mult și de a cunoaște cât mai multe. Suntem mereu pescuiți de ideea să vrem lucruri noi și din cauza acestei dorințe renuntăm foarte ușor la oamenii adevarați din viețile noastre. Dar nu ne dăm seama, că în lumea noastră, sunt oameni care depind de noi. De ceea ce facem, ce gândim, cum reacționăm, ce vorbim...și astfel, atunci când îi părăsim e ca și cum le`am fi luat o parte din viața lor și nu le`am mai da`o înapoi. Omul e făcut să ducă lipsa lucrurilor care l`au făcut odată fericit și astfel simte mereu nevoia acelui lucru. E greu să poți trece peste etapele acestea ale vieții, când persoanele ce au aparținut lumii tale au plecat și au rupt o parte din tine, dar nu este imposibil. Și chiar dacă semnele vor rămâne, asta nu însemnă că rana nu se poate  vindeca.

Părăsim oamenii deosebiți din viața noastră, ignorăm de multe ori ajutorul de care au nevoie cei de lângă noi și uităm să ne mai gândim și la nevoile lor, și astfel ne întoarcem către noi. Către ceea ce vrem, ce ne dorim, către visele și plăcerile noastre.

Mai târziu, după ce plecăm din viața oamenilor adevărați și ne vedem de viața noastră, cu regret și păreri de rău ne întoarcem către ei, și de cele mai multe ori, când este prea târziu.

Există în lumea aceasta un „prea târziu”. Există momentul în care ți se spune că ai avut șansa, dar ai ratat`o. Avem și ni se dau șanse în fiecare zi, dar trec pe lângă noi ca și cum nu ar fi. Suntem oameni care nu realizăm atunci, la momentul oportun, care este șansa noastră. Realizăm mai târziu sau poate niciodată...Am pierdut în viață aceasta șanse multe, au trecut pe lângă mine și nu am făcut nimic. Deși uneori am știut că e șansa mea, nu am făcut nimic, alteori doream să mai capăt odata șansa. Mi s`a întamplat să mi se dea și cea de`a doua șansă, alteori...degeaba, a fost prea târziu. E prea târziu atunci cand ai pierdut un om adevărat din viața ta, pierzi o șansă când stai nepăsător, crezând că faci totuși ceva. Fiecare clipă e unică și punând suflet în orice lucru, poți face lucruri minunate, poți mai târziu să spui că nu ai pierdut nimic și că a meritat. Se merită să faci în viață de toate, să treci în viață prin toate, dar numai odată, și asta doar pentru a putea trece mai departe examenul vieții. Se merită chiar să pierzi o șansă, dar numai una, pentru că apoi vei știi să apreciezi celelalte șanse din viața ta. Trec pe lângă noi oameni deosebiți, cu caractere puternice, convingeri ferme, inimi mari și suflete de milioane și îi lăsam sa ni se strecoare printre degete, fără să ne pese...sau măcar să învațăm ceva de la ei.

Pierdem șanse în viață, părăsim oamenii din lumea noastră și nu dorim deloc să renunțam măcar odată la noi...Mă întreb de ce oare l`a făcut Dumnezeu așa pe om? De ce trebuie să piardă ca mai apoi să câștige?

Omul își caută mereu răspuns la întrebarile pe care și le pune. Încearcă să afle rostul lucrurilor care se petrec în jurul lui, pornește în căutarea misterelor și atunci se lovește de Dumnezeu. E greu de crezut, dar în spatele tuturor lucrurilor stă Dumnezeu. Are un mod atât de minunat de a lucra, încât rămâi fără cuvinte. Nu poate ajunge la mintea omului ceea ce Dumnezeu gândeste, ceea ce dorește El pentru om și tot ceea ce face El pentru a caștiga un singur suflet. Suntem nepăsători cu privire la viața noastră de multe ori și zicem că nu se întamplă nimic deosebit cu noi, fără să știm că Dumnezeu de fapt lucrează cu noi într`un mod tainic, mod pe care într`o zi sigur îl vom afla cu toții. Nu sunt cuvinte pe acest pământ și expresii îndeanjuns pentru a`L putea descrie pe Dumnezeu. Nu sunt cuvinte....Am vrea atât de mult să putem schimba ceva la cei de lângă noi și dăm de multe ori greș, nu reușim nici măcar o mică parte din ei să o facem diferită, fără să știm că de fapt, însăși persoana noastră l`a facut pe cel de lângă noi să`și pună întrebări. Și chiar dacă azi nu`l vezi schimbat, într`o zi va fi, atunci când va ajunge în clipa în care`și v`a aduce aminte de ceea ce ai fost, de ceea ce ai spus pentru că nici o vorbă nu este în vânt și nimic nu este la întamplare. Dumnezeu face totul perfect la timpul potrivit doar că este greu acum sa înțelegi. Mai târziu le vei înțelege pe toate și nu vei regreta că ai fost cineva, undeva, cândva. Căutând înțelesul pierderii unui lucru, câștigi mult mai multe. A pierde viața unui prieten poate însemna a o câștiga pe a ta și mai târziu a salva viața celor care sunt pe cale să o piardă.

Ajungem în viață să credem că totul ne merge bine. Că suntem în locul potrivit, cu persoanele potrivite, cu dorințele și visele potrivite. Credem că viața ne`a dat ceea ce merităm, dar.. nu merităm nimic. Dumnezeu te v-a face să înțelegi că nimic din ceea ce crezi tu nu e adevărat și astfel îți deschide ochii și îți arată că nimic din ceea ce ai, nu`i al tău, nimic nu e făcut de tine, nimic nu e așa cum ai vrut tu. Dumnezeu dărâmă totul din jurul tău ca mai târziu să îți arate și să te facă să înțelegi că tot ceea ce ai a fost construit de El. Dumnezeu îți arată că pentru tine poate mai mult, El vrea ca în viața ta să fie mai mult decât bine.

Găsim scris și în Cuvânt, Dumnezeu dă popoare pentru un om și este dispus să te facă să pierzi ca tu să ințelegi că poți avea mai mult, dar numai cu El.

Poți salva viața unui om din lumea ta. Poți să`l faci să înțeleagă că șanse există la orice pas, doar că trebuie să știi când este momentul potrivit. Poți salva viața cuiva fără să ajungi să spui „prea târziu”. Poți salva viața unui om făcând`o mai bună... dar pe toate acestea nu le poti face decât atunci când ți`ai salvat propria viață.

Nu sta nepăsător crezând că nimic special nu se întamplă cu tine. Există oști cerești care lucrează la planul cel mai mare al vieții tale. Există persoane care au nevoie de tine, persoane alături de care să fii chiar tu, există persoane care te apreciază pentru ceea ce ești, ce faci, spui și chiar pentru ceea ce crezi. Nimic nu e la întamplare și nimic nu e în zadar. Vântul bate dar nu pentru a purta niște cuvinte ci pentru a ne face să simțim mireasma bucuriei, mireasma biruinței și a credinței. De ce să trăim viața prietenilor noștri, de ce să avem o viață obișnuită și de ce să fim atât de simpli în purtarea noastră? Pe când... putem trăi propria noastră viață, o viață deosebită și putem fi oameni cu caractere puternice, statornice și unice? Cu Dumnezeu viața ta e alta, pentru că o viață în care este Dumnezeu totul e diferit, deoarece acolo nu mai lucrezi tu ci Dumnezeu e maestrul universului tău. De ce să nu`l lași pe El să facă totul deosebit când știe rostul tuturor lucrurilor și momentul potrivit?

Poți salva viața cuiva, dar nu până nu ai salvat`o pe a ta!

        Viața poate fi extraordinară doar dacă Dumnezeu face parte din ea!

                                                  (Inspirat din "Pentru a salva o viață")

Inceput si sfarsit...ciudat!

E ciudat...e ceva unic ce retraiesti de fiecare dată. E lung drumul...si necunoscut...si probabil periculos. Poate fi plin de lucruri noi...sau ceva ce stii deja...ceva ce ai mai trait. Uneori e ca si cum ar fi gandurile tale...sau poate doar te regasesti printre randuri. E un punct...apoi un nou inceput,e o virgula. O mica pauza. Intonatia conteaza...da viata imaginatiei si apoi realitatea. E doar o călătorie...treci o singura data...si poate inca odata, într-o alta vreme.
De fiecare data sunt lucruri noi...deşi le cunoşti, deşi le ştii, deşi le-ai trăit chiar tu...deşi e doar imaginaţie, te poarta departe... Aştepţi finalul, eşti curios...nu-ţi poţi imagina ce va fi sau mai bine zis, ce a fost....Dar ajungi şi acolo...Ajungi şi la final...deşi l-ai dorit...ai vrea sa mai fie ceva dincolo de SFÂRŞIT. E călătoria care începe oricând...e prefaţa...e ciudat...dar se termina, e doar o lectura!