Pentru a salva o viață!

Sunt persoane în jurul nostru care au zilnic nevoie de cineva. Doresc să fie sprijinite, ajutate, încurajate, iubite...sau doar pur și simplu să fie acolo cineva lângă ele, și asta face uneori mai mult decât orice altceva. Cunoaștem oameni care ne apreciază pentru ceea ce suntem. Ne devin prieteni și ajungem să petrecem timp cu ei. Sunt o parte din noi pentru că împărțim cu ei ceea ce am adunat în viața de până atunci. Își pun încrederea în noi și se bazează pe noi. Sunt oamenii care ne fac lumea specială și ciudată în același timp, sunt oamenii care ne fac viețile mai simple și complicate totodată, sunt oamenii care ne sprijină deși uneori nu sunt lângă noi, sunt oamenii pe care nu`i vezi, dar îi simți...că sunt acolo, că nu renunță la tine, că nu te schimbă pentru altcineva. Sunt oamenii care întotdeauna vor fi pentru tine. Pentru că ajungem ca în viață, alții să ne desprindă din lumea noastră, să ne despartă de acei oameni speciali și ne fac să`i uitam pe oamenii cu adevărat din viața noastră. Avem în noi acea dorință de avea tot mai mult și de a cunoaște cât mai multe. Suntem mereu pescuiți de ideea să vrem lucruri noi și din cauza acestei dorințe renuntăm foarte ușor la oamenii adevarați din viețile noastre. Dar nu ne dăm seama, că în lumea noastră, sunt oameni care depind de noi. De ceea ce facem, ce gândim, cum reacționăm, ce vorbim...și astfel, atunci când îi părăsim e ca și cum le`am fi luat o parte din viața lor și nu le`am mai da`o înapoi. Omul e făcut să ducă lipsa lucrurilor care l`au făcut odată fericit și astfel simte mereu nevoia acelui lucru. E greu să poți trece peste etapele acestea ale vieții, când persoanele ce au aparținut lumii tale au plecat și au rupt o parte din tine, dar nu este imposibil. Și chiar dacă semnele vor rămâne, asta nu însemnă că rana nu se poate  vindeca.

Părăsim oamenii deosebiți din viața noastră, ignorăm de multe ori ajutorul de care au nevoie cei de lângă noi și uităm să ne mai gândim și la nevoile lor, și astfel ne întoarcem către noi. Către ceea ce vrem, ce ne dorim, către visele și plăcerile noastre.

Mai târziu, după ce plecăm din viața oamenilor adevărați și ne vedem de viața noastră, cu regret și păreri de rău ne întoarcem către ei, și de cele mai multe ori, când este prea târziu.

Există în lumea aceasta un „prea târziu”. Există momentul în care ți se spune că ai avut șansa, dar ai ratat`o. Avem și ni se dau șanse în fiecare zi, dar trec pe lângă noi ca și cum nu ar fi. Suntem oameni care nu realizăm atunci, la momentul oportun, care este șansa noastră. Realizăm mai târziu sau poate niciodată...Am pierdut în viață aceasta șanse multe, au trecut pe lângă mine și nu am făcut nimic. Deși uneori am știut că e șansa mea, nu am făcut nimic, alteori doream să mai capăt odata șansa. Mi s`a întamplat să mi se dea și cea de`a doua șansă, alteori...degeaba, a fost prea târziu. E prea târziu atunci cand ai pierdut un om adevărat din viața ta, pierzi o șansă când stai nepăsător, crezând că faci totuși ceva. Fiecare clipă e unică și punând suflet în orice lucru, poți face lucruri minunate, poți mai târziu să spui că nu ai pierdut nimic și că a meritat. Se merită să faci în viață de toate, să treci în viață prin toate, dar numai odată, și asta doar pentru a putea trece mai departe examenul vieții. Se merită chiar să pierzi o șansă, dar numai una, pentru că apoi vei știi să apreciezi celelalte șanse din viața ta. Trec pe lângă noi oameni deosebiți, cu caractere puternice, convingeri ferme, inimi mari și suflete de milioane și îi lăsam sa ni se strecoare printre degete, fără să ne pese...sau măcar să învațăm ceva de la ei.

Pierdem șanse în viață, părăsim oamenii din lumea noastră și nu dorim deloc să renunțam măcar odată la noi...Mă întreb de ce oare l`a făcut Dumnezeu așa pe om? De ce trebuie să piardă ca mai apoi să câștige?

Omul își caută mereu răspuns la întrebarile pe care și le pune. Încearcă să afle rostul lucrurilor care se petrec în jurul lui, pornește în căutarea misterelor și atunci se lovește de Dumnezeu. E greu de crezut, dar în spatele tuturor lucrurilor stă Dumnezeu. Are un mod atât de minunat de a lucra, încât rămâi fără cuvinte. Nu poate ajunge la mintea omului ceea ce Dumnezeu gândeste, ceea ce dorește El pentru om și tot ceea ce face El pentru a caștiga un singur suflet. Suntem nepăsători cu privire la viața noastră de multe ori și zicem că nu se întamplă nimic deosebit cu noi, fără să știm că Dumnezeu de fapt lucrează cu noi într`un mod tainic, mod pe care într`o zi sigur îl vom afla cu toții. Nu sunt cuvinte pe acest pământ și expresii îndeanjuns pentru a`L putea descrie pe Dumnezeu. Nu sunt cuvinte....Am vrea atât de mult să putem schimba ceva la cei de lângă noi și dăm de multe ori greș, nu reușim nici măcar o mică parte din ei să o facem diferită, fără să știm că de fapt, însăși persoana noastră l`a facut pe cel de lângă noi să`și pună întrebări. Și chiar dacă azi nu`l vezi schimbat, într`o zi va fi, atunci când va ajunge în clipa în care`și v`a aduce aminte de ceea ce ai fost, de ceea ce ai spus pentru că nici o vorbă nu este în vânt și nimic nu este la întamplare. Dumnezeu face totul perfect la timpul potrivit doar că este greu acum sa înțelegi. Mai târziu le vei înțelege pe toate și nu vei regreta că ai fost cineva, undeva, cândva. Căutând înțelesul pierderii unui lucru, câștigi mult mai multe. A pierde viața unui prieten poate însemna a o câștiga pe a ta și mai târziu a salva viața celor care sunt pe cale să o piardă.

Ajungem în viață să credem că totul ne merge bine. Că suntem în locul potrivit, cu persoanele potrivite, cu dorințele și visele potrivite. Credem că viața ne`a dat ceea ce merităm, dar.. nu merităm nimic. Dumnezeu te v-a face să înțelegi că nimic din ceea ce crezi tu nu e adevărat și astfel îți deschide ochii și îți arată că nimic din ceea ce ai, nu`i al tău, nimic nu e făcut de tine, nimic nu e așa cum ai vrut tu. Dumnezeu dărâmă totul din jurul tău ca mai târziu să îți arate și să te facă să înțelegi că tot ceea ce ai a fost construit de El. Dumnezeu îți arată că pentru tine poate mai mult, El vrea ca în viața ta să fie mai mult decât bine.

Găsim scris și în Cuvânt, Dumnezeu dă popoare pentru un om și este dispus să te facă să pierzi ca tu să ințelegi că poți avea mai mult, dar numai cu El.

Poți salva viața unui om din lumea ta. Poți să`l faci să înțeleagă că șanse există la orice pas, doar că trebuie să știi când este momentul potrivit. Poți salva viața cuiva fără să ajungi să spui „prea târziu”. Poți salva viața unui om făcând`o mai bună... dar pe toate acestea nu le poti face decât atunci când ți`ai salvat propria viață.

Nu sta nepăsător crezând că nimic special nu se întamplă cu tine. Există oști cerești care lucrează la planul cel mai mare al vieții tale. Există persoane care au nevoie de tine, persoane alături de care să fii chiar tu, există persoane care te apreciază pentru ceea ce ești, ce faci, spui și chiar pentru ceea ce crezi. Nimic nu e la întamplare și nimic nu e în zadar. Vântul bate dar nu pentru a purta niște cuvinte ci pentru a ne face să simțim mireasma bucuriei, mireasma biruinței și a credinței. De ce să trăim viața prietenilor noștri, de ce să avem o viață obișnuită și de ce să fim atât de simpli în purtarea noastră? Pe când... putem trăi propria noastră viață, o viață deosebită și putem fi oameni cu caractere puternice, statornice și unice? Cu Dumnezeu viața ta e alta, pentru că o viață în care este Dumnezeu totul e diferit, deoarece acolo nu mai lucrezi tu ci Dumnezeu e maestrul universului tău. De ce să nu`l lași pe El să facă totul deosebit când știe rostul tuturor lucrurilor și momentul potrivit?

Poți salva viața cuiva, dar nu până nu ai salvat`o pe a ta!

        Viața poate fi extraordinară doar dacă Dumnezeu face parte din ea!

                                                  (Inspirat din "Pentru a salva o viață")